Din noaptea aceea/ atât am înțeles...
că luna e o urmă de glonte,
că mângâierea pune peste sărut/ un cer imens,
îmi vine să strig sau să plâng...
sunt fără scăpare, de ce-mi faci asta?
de ce îmi taci atât/ sau sorbi din sărutare?
așa se respiră, ai să-mi spui! unul din celălalt
parcă viața ne-ar ține de șase!
îmi vine să plâng sau să strig
sau să te mângâi cu palme de mătase...
ca iedera de trupul tău fertil, mă prind
așa mă compar pe Mine cu mine,
închid răni din poemul cu patimi
și fastuoasa noapte ne aruncă în exil
scriu dimineților ce tot ne-au fost furate,
că între buze și lacrimi/ e deja prea târziu...