agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-14 | |
Mi-apare-o lume nouă când stau cu ochii-nchiși:
E-abstractă, dar suavă și pare-adesea clară Sau ca o apă-n tremur venind în ochi de-afară. Sub nori albaștri, stranii, de nimenea trimiși... Mă-nalț în sus și iată că-n jos mă văd mereu. Cu pași ușori de aburi, și-odată-mi ies în cale Castele mari de flori cu străluciri astrale, Apoi florile-s fluturi cu trup de minereu... Mai văd curgând luceferi, cascade-n cânt de harfe... Iar eu zbor peste piscuri unde-s dureri-lumină... Chiar de-mi deschid scurt ochii, păstrez tot pe retină Și-ajung pe-o plajă caldă, pășind pe moi eșarfe... Buimac, mă-ntreb cum somnul m-a prins o clipă-n plasă, Cum amețit de visul ce mi-a fost dat să vină, Mi-a-nlocuit realul, cu-o clipă și mai lină, Cu-o lume virtuală, ciudată, dar frumoasă... Glen Ellyn City, 13 oct. 2020
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate