agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-21 | |
Am cucerit tăceri adăugându-mi goluri
prin care m-am risipit din mine. Imaginile pe care ochii voștri le-au privit uitându-se în ceea ce credeau că sunt, ca niște hieroglife sau petroglife pline de linii anonime au desenat din sine în gândul meu umbrare și spații în care fără mine privind plângând au adormit. De fiecare dată în care chipul în distanțe mi-a fost de gânduri ca de lumini cuprins, uitări au fost aduse adăugându-i stanțe, cuvinte sfințitoare adânci, tot mai adânci. Iar carnea ce-mi scria tăcând uitările, culoarea-i rătăcită ca un apus de vis, umplea din ochii lumii priviri și nesfârșiri și-mi dăruia tăceri rostuitoare-n mine. Rob jocului de stele ce cad și ard iubind să-și risipească în vastități cenușa, ca un cuvânt ce moare adăugându-și sens mai mult decât nu are în sine-a risipi, mă dau pe mine mie și tuturor ce vor a căuta în sine lăsând deschisă ușa pentru cei care vin și bat la poarta cerului și nu la poarta inimii pentru a deveni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate