Al nostru cântec noaptea se aude,
Doar după ce-ntunericul îngheață
Două viori cu strune-atât de crude,
Noi ne unim și dăm versului viață.

Un ritm tăcut de suflete pereche,
Cu tact ne zbatem într-o simfonie
De note-mperecheate și discrete,
Ne-aliniem în rece melodie.

Cântăm un solo-n doi cu sunete deșarte
Profunde și subtile, pe corzi amestecate,
Vibrăm pe portativ și ne-mbinăm în cvarte
Într-un concert tăcut de suflete legate.