Spațiile care se întregesc risipindu-se pe sine
îmi mărginesc ființa care fiind devine un mine.
Sunetul care cântând întregindu-se ascultând
vibrează ființa ființei risipind gândul din gând.

În umbre sap să-mi scot pământul din neființă
cu fire de sârmă să-l cos și să îmi fac o velință
pe care să o trag peste mine ca să se liniștească
neființa ființei care s-a născut să mă nască.

Rob, slujitor, fiu, prinț, rege, împărat și proletar,
mă revolt și mă supun aceluiași orizont liniar.
Spații între care sunt numai eu cu mine visând
nasc și se risipesc din mine mie în mine curgând.