îmi colorez în verde dimineața
să cred că este iarăși primăvară
că roua caldă îmi mângâie fața
că grija îmi pare ușoară povară.

beau ceaiul îndulcit cu miere
trezită în zori de voioasele vrăbii
fărâme de viață ciugulesc cu plăcere
îndurând cu stoicism geroasele săbii.

e iarnă și mi-e teamă și mi-e frig
și virușii nu vor să se termine
Doamne Iisus la infinit te strig
să te înduri de lume și de mine.

schimbă timpul ăsta nemilos și aprig
în ani de lumină sub bolte senine.