agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 419 .



Am ostenit...
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cantemirdva ]

2021-02-14  |     | 





Am ostenit să fiu cu mine-n sine,
să-mi sufle alții ce mi s-ar cuvine,
să cred că-n armonie s-ar topi egoul,
că-n surde meditații s-ar zidi ecoul...

Alarmele din jur oftigi provoacă,
supusului cu simț cerebru-i toacă,
cu susu-n jos lăuntrul il învârt,
robia într-o zi să pară lucru sfânt.

Domină țări inteligente judecăți,
Planeta se tot scaldă-n legități,
în munți de fier mocnesc năzdrăvănii
în valuri de nisip se nasc bijuterii...

Mai e și virtuoasa industrie,
ce-n unison cu a ei negustorie
frământă turte dulci cu jmecherie,
o lume de umani ca-n clește ține,
că banu-nfoaie steagul în mulțime. Suflarea banului tot vine, vine...
-- păscându-și turmele de oi creștine,
și altele-n coclaie, pustiiri păgâne,
-- precis știind ce mâncă omul mâine,
ce vor visa la noapte buhnele bătrâne...

Și atunci, în liniștea din calm afa...
aș vrea s-aud în urma mea ceva,
ce obsedanta-mi colivie ar sfărma,
mâhnirea să mi-o spulbere colea,
lenoasa minte să-mi gonească
pân-ar fumega...

Când iarba văilor călcâiu-mi n-atingea,
când astenia loc în mine nu-și găsea,
când junul cuget înaintea vremii alerga,
iar necitita barză ceruri dirija;
Când neamu-mi secular se tot înstrăina,
pământul ce călcam se strâmtora
--lumescul glas îndepărtat chema și iar chema,
obraznicu-i ecou neștirea-mi tulbura,
eroice aventuri cu spirit prevestea,
cu faruri lungi destinu-mi lumina...
Iar eu, naiv... orbește îl credeam,
ca pe Proroc citind din Sfântul Psalm.


Acum, când vreau s-aud și eu ceva,
ce din a zilei amorțire m-ar scăpa,
la duhul de altă dată m-ar chema...
Pun haina,
ies pe ușă,
gata nepăsarea să înfrunt;
ce e semnal de văz,
auz... și susur de gândire --- să pătrund;
ce, poate, ar salva măcar un petec de pământ,
pe care odată-n voia soartei respiram
cât de umil, sfios... și ignorant eram:

cu fruntea sus și pasul măsurat,
ca la bărbații casei noastre apăsat…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!