oamenii dorm somnul cel dulce de dinainte de zori
e o tăcere adâncă pe străzi şi pe lume
la adăpost de-ntuneric februar ostenit
îşi cerne pospaiul de fulgi
rari şi mărunţi
anonimi şi cuminţi
gânduri sub tâmple bătrâne

la radio un reportaj de la o stână de capre şi oi
plin sezon de fătări
reporter cioban pe fundal zbierete grave de mame
răspunsuri acute de iezi şi de miei
se vorbeşte de griji temporare de viitorul profit
de îngrăşări tăieri vânzări la bucată la chil
export în viu sau doar carne...

o doamne
într-un alt februarie de demult
cu zăpadă cât gardu sub geamăt de viscol şi vânt
m-am trezit la scârţâitul de uşă să-l văd pe tata
scoţând de sub bondă un miel
plăpând mititel cu picioarele moi şi-l pune lângă sobă
- l-o fatat caciura de neleapcă şi n-are ţâţă deloc
e mieluţă
Anică încălzeşte tu nişte lapte aduc eu bibironul...

- asta-i a mea i-am zis mamei
- a ta măi dar ţine sticla mai sus...
hei-hei ce mândru ce mândru... eram promovat
n-aveam să mă mai duc de-acum cu bobocii...

undeva maşina salubrităţii sparge liniştea cu
trăncănit de descărcat pubele în pântecu-i larg...
zâmbesc resemnat sunt la fel doar că
fără de zgomot reciclez amintiri...