Sunt departe, departe de durerea ta
dar am simțit-o,
era o șoaptă în palma ta dreaptă,
în degetele care mângâiau atent volanul
îndemnându-l când la stânga când la dreapta ta.

Sunt departe, departe de inima ta
ascunsă în aripi,
plecată în cuvinte cu ani mai devreme,
cu zile în care niciodată nu te-am știut
imitând prin cuvinte iubirea care întotdeauna se uită.

Vei rămâne departe, departe în generația ta
fără punte peste veacuri,
dar aș prefera un foșnet, un susur, un preludiu al răsăritului
să-mi aducă, doar când vrei tu, inima întreagă,
inima ta, un sărut pe ruptură,
ca pecete a iubirii divină
care niciodată, nicicând și niciunde
nu se va uita.