agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-05-25 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Iată grădinile, templele și justificarea templelor, Muzica potrivită și cuvintele potrivite, Cele șaizeci și patru de hexagrame, Riturile care sunt singura înțelepciune Pe care o acordă oamenilor Firmamentul, Buna-cuviința acelui împărat A cărui seninătate a fost reflectată de Lume, oglinda lui, Și astfel ogoarele dădeau roade Și torentele rămâneau în matca lor, Licornul rănit ce se întoarce pentru a-și da sfârșitul, Legile tainice, veșnice, Armonia lumii; Aceste lucruri ori amintirea lor se află în cărțile Pe care le păzesc în turn. Tătarii au venit din Miazănoapte Pe cai mărunți cu coama înfoiată; Au zdrobit oștirile Pe care Fiul Cerului le-a trimis spre a-i pedepsi pentru necredința lor, Au înălțat piramide de foc și au tăiat beregate, Au ucis pe cel strâmb și pe cel drept, Au ucis pe sclavul înlănțuit care păzește poarta, Au siluit și-au părăsit femeile, Apoi și-au urmat drumul spre Miazăzi, Inocenți ca animalele de pradă, Cruzi ca lama cuțitului, În zorii șovăielnici Tatăl tatălui meu a salvat cărțile. Iată-le în turnul unde zac, Amintind de zilele care au fost ale altora, Zile străine și depărtate. În ochii mei nu sunt zile. Rafturile Sunt foarte înalte și la anii mei nu ajung la ele. Leghe de praf și vis înconjoară turnul. De ce m-aș amăgi? Adevărul e că niciodată n-am știut să citesc, Dar mă mângâi cu gândul Că cele închipuite și cele petrecute sunt acum unul și același lucru Pentru un om care a fost Și care privește ce a fost orașul Și acum e din nou deșertul. Ce mă împiedică să visez că odată Am descifrat înțelepciunea Și am desenat cu o mână silitoare simbolurile? Numele meu e Hsiang. Sunt cel ce păzește cărțile, Care poate sunt ultimele, Fiindcă nu știm nimic despre imperiu Și despre Fiul Soarelui. Iată rafturile înalte, Apropiate și în același timp depărtate, Tainice și vizibile asemenea astrelor. Iată grădinile, templele. traducere - Andrei Ionescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate