soarele meu te-ai stins nu ai să mă mai luminezi
m-ai lăsat în întunericul tristeții grave
niciodată n-ai să mă mai minunezi
cu vorbe dulci cu mângâieri suave.

nu ai să mai arzi ca focul din iubire
și patul n-ai să mi-l mai încălzești
lumini nu îți mai zâmbesc în privire
n-am să te mai aud spunând că mă iubești.

îmi este sufletul pustiit de durere
tu nu mai ești aici să mă alini
inima suspină într-o neagră tăcere
cu lacrimi amare ochii îmi sunt plini.

am rămas cu amintiri din fotografii
dar și după moarte al meu ai să fii.