Osânda

Osândesc privind spre cer
iar tu plângi vrând să alegi
osânsdesc când vrei sã mã înveţi
a păşii
osândesc cu tine şi nu-ţi ştiu număra
rugãciunile
nu ştiu cã trãieşti şi privind
nu am cum a te şti, doar lumină

Osândesc când gândesc
şi o sã-mi fie dor şi te pierd
când învãţ sã trãiesc cu de toate
am greşit, nu iubesc, dar regret
clişee pierdute în noapte
împreună conducem în grota tãcerii
greşelile toate

Osâdesc când gândesc, cerul e grotă
în altare cu preoţii sfinţi
cine-şi întoarce viaţa pe dos
e mai mult decât om?...pentru sfinţi
din puţinul ce-l dau, dacă-l cerne
rogu-mă ţie, punemă ulei ca să ard
în candela moartã.