agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-07-17 | |
Unde este Dumnezeu?!..
Am fost în munți, departe să-L văd pe Cel de Sus Asta mi-a fost dorința:să-L găsesc pe Iisus Apoi să pot cunoaște Marele Creator, Din Alfa la Omega atotcuprinzător. Bătând cărări de munte am întâlnit un om, Un pustnic izolat care fusese domn. Fusese polițist dar alta i-a fost calea Iar drumul către Domnul i-a fost acum salvarea. Bătrân, bărbos dar firav și foarte educat Mi-a spus încet pe nume de cum am și intrat: „-Bogdane, știi prea-bine, aici nu-L vei găsi, Dar pentru ceva vreme la mine te-oi primi! „ „-Dar spune tu, bătrâne, de ce-ai ales pustiul? Nu ți-au plăcut dar banii, și fala, și desfrâul? Ai fost om important și toți te respectau Iar cei certați cu legea în fața ta plângeau! „ „-Am fost, tinere draga, un pui de securist. Am fost, se poate spune, om cu un destin trist. Am făcut arestări, interceptări și japca. Da, pot să spun că astea ajunseră sa-mi placa! Dar la final de viață am văzut altceva Cum Domnul m-a chemat o lecție să-mi dea. Dar a fost în zadar. De ani și ani de zile M-afund tot mai adânc în a mea rugăciune. Nu L-am aflat pe Domnul,ci m-am aflat pe mine. Sunt doar un amarat, sunt doar un mărăcine Ce a trăit aici pe acest crud pământ Sperând la bătrânețe în ceea ce e sfânt. Dar nu, copile draga, Dumnezeu nu exista, Există simplu omul, doar o ființă tristă Agnostica și slabă precum un vânt turbat Ce o întreaga viață trăiește în păcat...” Am plecat trist și grabnic de la acest batran Cu o durere-n suflet și o cruce în sân Și am urcat pe creasta unui munte albit De unde îndelung spre Venus am privit. Priveam stele, luna și micii meteori Ce pe pământ mai cad. Dimineata, în zori Am stat mult, îndelung privind fix orizontul Spre răsărit, spre steaua ce luminează totul. Si-am stat fixat spre stea uitându-mă la ea Sperând ca Dumnezeu poate va apărea. Dar nu. Mi-am ars retina însă nu L-am văzut. Așa că din pustiuri treptat am dispărut. M-am întors în cetate, în micul meu oraș Și-am crescut o pisica, un motan drăgălaș Dar Dumnezeu și astăzi nu mi S-a aratat Cu toate ca mult chin în viață-am îndurat!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate