Gândirea o punem noi la treabă
De-abia trezit, sarcini mai ușoare
Iar ea se agită-n mare grabă
Sau noi ne amintim de noi oare

Sau ne pune ea la gândit pe noi
Cu inteligența ancestrală
Să nu mai gândim la paturi moi
Ne reconștientizăm cu ea vasală

Ce ne facem când vrea independență
Și ambiția poate e prea mare
Atunci-n întrevexere selectă
Să știe ea, omul vise are

Doar noi punem mintea la treabă
Visuri, să domineze-n viață
Dar să spunem că nu e grabă
E bază de lucruri noi care se-nvață