Eu eram cel care cerea putere
Voiam lumină transformată pe veci
Astfel încât să nu piară
Răspunzând muzei cu credințe efemere
Dar i-am îngăduit să creadă-n orice vrea
Că așa va avea loc reducerea la absurd
Admirația în cine nu creează
Doar fură zicând că vor da înapoi
Apoi îmbrăcat în cinste
Și acum fără rușine
Îmi iau farmecul de la natură
Deoarece în scris are valoare pentru mine