agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cutia muzicală ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-10-03 | | Sub ramuri ce trosnesc scheletic, într-o îmbrățișare dulce, Trec doi iubiți, nebuni de drag, ce văd prin toamna sfâșiată, Beteală presărată-n susur, când pleacă frunza să se culce, Și mă găsesc în timpul lor, în amitiri refugiată. Un vânt mi-a jefuit copacii lăsându-i desfrunziți în turmă, Și parcă gem, și parcă plâng, în zborul ca o letargie, Când ploi mărunte le apasă să nu rămână nicio urmă, Și parcă toate-s fără sens când frigul rupe din magie. Mă uit la umbra-mi revărsată când pasul trage către casă, Și-n pragul părăsit de-o vreme, mai simt un iz adulterin, Distant, și vinovat, și cinic…și-n toamna veștedă nu-mi pasă Că letargia mă-nsoțește sub veșnic strai de pelerin. Trec doi iubiți, nebuni de drag, călcând o frunză-ncovoiată, Și mă găsesc în timpul lor, în amintiri refugiată.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate