nu mai ești iubite să mă învelești
cu mângâierea tandră cu magică iubire
acum știu că printre stele hoinărești
eliberat definitiv de-a morții înrobire.

nopțile sunt tot mai lungi și reci
cad peste gânduri bruma și ceața
vin-o-mi în vis pe tainice poteci
să-mi liniștești sentimentele viața.

pogoare-te iubite ca luceafărul blând
în sufletul meu devastat de tristețe
te chem te strig cu fiecare gând
mi-ar da multă putere ale tale povețe.

și spiritul este de iubire flămând
cu singurătatea nu vrea să se învețe.