agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-10-07 | | cei ce spun că e mai importantă călătoria decît destinația habar n-au despre ce vorbesc e ca și cum ai spune că ecoul e sunet distinct nu unda reflectată de sunet ori că umbra ta e un corp în sine nu spațiul obscur unde se furișează lumina imaginează-ți cum ar fi să ne-apucăm toți să mergem ca nebunii spre nicăieri doar de dragul călătoriei e ca și cum ai scrie o carte doar ca să fie scrisă iar după ce-ai publicat-o pe banii tăi te-ai așeza pe fotoliu ți-ai admira biblioteca și-ai spune -ca un călător mulțumit- plm sunt scriitor într-o zi mă voi ascunde în sufletul altuia ca vasili zaițev în molozul din stalingrad din dumnezeu voi face un asistent de elită care să-mi spună în permanență cît de departe-i aproapele sau poate că de atîta însingurare mă voi da de trei ori peste cap și mă voi transforma în mesquite locuitorii acestui oraș se vor aduna să mă admire cum am răsărit peste noapte contorsionat și mîndru unii vor lipi afișe electorale alții vor face leagăne din lemnul cel scump în cele din urmă din ceea ce a rămas vor face o cruce pe care vor răstigni cu alai țigănesc un alt idiot care crede în oameni * tot mai des am nevoie de oameni ca orfanul pip de răsfățata estella dar oamenii își văd de-ale lor au alte speranțe își plîng morții pînă cad într-un somn adînc și uită de ce au plîns vînd trupuri asudate de sex ca pe niște terenuri intravilane îngroapă capsule ale timpului doar doar își vor aduce aminte ce-au fost trimit semnale sonore în spațiu să se convingă că nu sunt așa de singuri în univers cum sunt pe pămînt tot mai rar ies din camera mea și cînd ies colecționez strîngeri de mînă ca pe niște bucăți autentice din zidul berlinului mulțumesc din priviri șoferilor care-mi acordă prioritate la treceri nesemnalizate de umbre învăț crucifixul limba română și vreo trei înjurături olandeze adorm ghemuit pe podea ca d’artagnan într-un han mizerabil de la periferia parisului visez ca malala că țin discursuri emoționante în fața reprezentanților ONU fiecare om care pleacă de lîngă noi e o izgonire din rai: a deschis ochii și-a văzut că e gol
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate