agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-10-09 | |
Te trimit în jurul lumii, prânz de noapte să-mi aduci
Vinul roșu într-o vadră, pâinea moale și trei nuci Oala plină de smântână și ciuperci de-așezământ Și un pic de carne fiartă, un-ou de rață și pământ Să mi-l țin, din nou, la mână - grâul bun adus de voi, Cum era ca sfântul soare să mai dea-n genunchii goi Vezi că am pe sub ștergare cozonac, să te servesc Dar în oase-mi sunt sfârșeala și, pârâuri, lacrimi cresc Am uitat că-mi simt plămânii cum mă dor ca niște cruci Mai vorbește-mi despre noapte, pe aici, sunt numai cuci Și îmi pare că-înstelarea, dor de noapte căpăta O să mor cu trei șiraguri de steluțe-n umbra mea Prânz de noapte, căci durerea, râul nopții l-ar simți De mi-ar sta, măcar, simțirea în albastrele făclii... Vreau o zi de soare molcom ca lumina pe ziar Și ca ploaia să nu plângă, nici prin bălți și nici de-amar Să îmi cumperi o cămașă și mai vreau, încă, parfum Să mai pun, într-o furtună, pe femeia de la drum De îmi pare-acum că trupul e-n lumină și-n zadar Vreau să stau pe malul mării și să lumineze-un far Valuri, iarăși, să mă spele și, apoi, fără păcat Să nu îmi aduc aminte dacă am alunecat Să mă joc, să fac castele și să pun, în ele, flori Și o ploaie să mă spele, piele creață și fiori Te trimit în jurul lumii, prânz de noapte, să-mi aduci Dar să vii c-un pic de șuncă, nu cu lapte pentru prunci Cum ți-s pruncii? Râd, se joacă sau bat mingea pe la porți? Spune-le să stea departe și de noapte și de morți Tu să vii cu pâine moale, căci a mea e numai grâu Să nu-mi spună, poate, îngeri, că-s neghină pusă-n râu Sau că trupul mi-e de urdă, buruiană sau zăpezi; Tu să vii cândva, la mine, cu un coș de prin livezi Să pui miere, multe prune și vinars din zmeuriș Eu să stau pe-a tale glezne și în `tini să-mi fac suiș Să nu-mi spună, temătoare, viața că m-ar lepăda Ca să trec, de-aici, cu spaimă, să îmi vii și cu fidea Și să-mi pun în supa caldă, spaima de n-o s-o `videa! Te trimit în jurul lumii, prânz de noapte să-mi aduci Vinul alb să stea în pâine, cum și strugurele-l duci La cel mai bolnav din lume - să îl rupă, bob cu bob Cât îmi pare... Lumea aceasta... Doar un spațiu homofob... Dă deoparte, iar, năframa, și de poți, la `mini, să stai Și mai cred că ești frumoasă, ca și umbletul de mai Pasul tău, când lin îmi vine, coapsa iarăși ți-o găsesc Dacă-aș putea, acum, femeie, urletul să-mi dezvelesc Tu să vii c-un sân sub frângeri și, prea albă, să te lași Te-oi ghici după durere și cei douăzeci de pași Mai târziu decât robirea, frumusețe să îmi dai Din potirul tău de spaimă, pentru mine, urs de rai; De mai ieri, mersese-o moarte, prin plămânii mei uimiți Ce zici? Crezi c-oi merge, iată, unde-s oamenii feriți Cum se spune, stau prin ceruri, joacă șah, se plictisesc Între morți, adunătură, când tot cheful și-l găsesc: Tu ești mort? Și eu, pesemne... Ce mai faci? Și ce mai zici? Ce să crezi, că Raiul, astăzi, se lipește cu lipici? Pentru că... mai ieri sosit-a o căruță, de bătrâni Și un car de oameni tineri, toți cu boală de plămâni... Tu ești mort? Și eu, degrabă... Ce mai faci? Și ce mai spui? Nu crezi, poate, că și Iadul pare, azi, al nimănui? Căci, a cui să fie vina, dacă-atâți nevinovați S-au urcat, la noi, să vină, printre fulgii mai curați Ce mai iarnă s-or așterne, fulgii mari și jucăuși N-or ajunge să mai bată prin ferestre, ci în uși Să te ducă, lin, cu dânșii... unde îngerii răsar... Te trimit în jurul lumii, prânz de noapte nu-mi da, iar Ci ștergarul ca să cadă de pe bogății cu must Să m-adăp când strigă noaptea înspre trupul tău robust Să nu îmi aduci smântână pe ciupercile de ieri Ci mai bine strigă-mi, iarăși, că ești goală între meri Oala plină de smântână și ciuperci de-așezământ Și un pic de carne fiartă, un-ou de rață și pământ Când sunt trist și fără vină și-o să cad din coapsa ta Cred... Murit-am într-o vineri, sau mai mort sunt miercurea. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate