E noapte în privirea ta,
Nicio stea n-o luminează.
Doar luna palidă în ea
Umbra își proiectează.

E stins apus în ochii mei,
Nici urmă de vreun răsărit.
Doar roua de pe-un caprifoi
Trădează un tremur abia zărit.

Dar când adâncul meu stingher
Atinge adâncul tău cu dor,
Nu mai contează că e ger
Și-ngheață fulgii-n zbor.

Atunci fierbinte-i raza ta
Sau poate mult prea rece,
Că se topește luna-n ea
Și timpul nu mai trece.

Și mii de ani ar fi secunde,
Iar ele veacuri mult prea lungi,
Ce umbre mute ar ascunde,
De care nu ai cum să fugi.

Și aș uita pe veci de mine
Și toate câte-au fost lumine,
Dar n-aș uita să spun ceva:
Iubesc noaptea din privirea ta...