Se coace omul în a vremii vatră
Și pâinea minții lui, spre-nțelepciune,
Mai dă răgaz nimicului a spune
Dar caravana trece, câinii latră...

Prăjind cuptorul timpului genune
Va coborî făptura ta sub piatră
Lăsând pe urme lume idolatră
A alergării clipelor nebune.

Așa-i arzând în veacurilor sobă
Trăind ori glăsuindu-ți ultim ceas,
Așa din haos demiurg aprobă.

Așa că azi grăiește-te în pas
Neîmbrăcând a amintirii robă
Și nu citi ce mâine ți-a rămas...