agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 852 .



toți oamenii președintelui
poezie [ ]
secvențe complete

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [emilian ]

2022-04-26  |     | 



un deget de cascador

aici duminica oamenii ies la balcon
își taie unghiile apoi privesc în golul de-afară
ca la o comedie romantică
orașul se transformă într-o unghieră gigant
pe străzi moartea dansează ca un cocor japonez
ce vrea să se-mperecheze pe viață

și-n duminica asta s-a dus și nea andrei rapidistul
glumea că se duce cu rapidul în liga a 4-a
de atâta stat întins trupul îi era numai rană
pe la coaste i se vedea carnea
roșie ca un ruj ediție limitată
mai venea vara la nea petrică
lua o halbă cu muscățel
din când în când chihăia
of doamne oasele mele of doamne carnea mea
tăcea puțin și făcea ochii mari
când neti ajungea cu predicțiile la balanță
cum fanii rapidului așteptau investitorul minune
care să scoată echipa din faliment
și nea andrei aștepta să se alinieze astrele
să-i scoată în cale o îngrijitoare la domiciliu

când l-au găsit
trupul era țeapăn ca lemnul de trandafir
perna era plină de ceara care i s-a scurs din urechi
vecinii își dădeau ghionturi glumeau:
ascundeți careva fața de pernă
dacă văd popii ceara
episcopia o să pună cotă nouă la vânzarea de lumânări
de plâns nu l-a plâns nimeni
doar o fată venită în grabă de la florența
chihăia într-un colț
o dio mio mi oase
o dio mio ma carne

cei care l-au cunoscut s-au strâns la nea petrică
se salutau cum saluta nea andrei
sănătate și să te văd bat în șanț
nea petrică punea preț nou la sticla de cava d’oro
din când în când auzeai
petrică mai pune un deget de cascador și-o guriță de apă
nu stau mult i-am zis nevestii că duc gunoiul

afară se pornise o ploaie amestecată cu fulgi de zăpadă
mari cât ochii deschiși a mirare
când cineva moare pământul cleios pare un uter la ovulație
iar cerul o bancă de spermă


doi metri

după masă favoritul se umpluse de gură-cască și pompieri
copii cu bmx-uri și skate-uri stăteau în cur pe caldarâm
priveau criminaliști în halate albe cum urcă pe scara mobilă
ca-ntr-un joc video în care ajungi la nivelul moarte subită
femeile ieșite să-și plimbe potăile scuipau în sân- potăile se căcau
pe asfalt-
scuipau în sân puteai să vezi prin bluzele lălâi
sfârcuri tari ca diamantul după atâta alăptat
scuipau în sân și-o căinau că cel mai cumplit lucru e
să-ți moară cineva din familie fără să știi
bărbații ștergeau pe furiș câte-o lacrimă
câte unul întreba cu juma de gură ce-o fi fost
în sufletul lui
altul îi răspundea sigur
ceasul rău diavolul satana care se repede
la sufletul celui slab ca femeia la prohabul bărbatului
ori patronul care învârte banii dar te plătește când vrea
și mai pune și armata lui de directorași
să te verifice dacă nu-l furi la motorină

peste drum de bunul păstor
la etajul II a lu istrati se legăna cât era de lung
într-un ștreang meșterit din cablul unui ștecăr de la computer
printre blocuri ascuns dintr-un orfelinat se auzeau cântece de copii
dacă vesel se trăiește bate-așa
un elefant se legăna pe o pânză de păianjen
la parter se iscau discuții aprinse
cine-a dat primul alarma

poate colegii de la muncă pentru că
de trei zile nu mai dăduse pe la job
poate femeia care de trei zile stătea la țară
și-încerca să-i vorbească pe viber
poate vecinii la care sfârâiau de trei zile vinete și ardei
numai la el sfârâia trupul
ca mihalțul pe vatră

pe terasă la nea petrică vestea a căzut
cum a căzut șomajul tehnic peste țevari în 90
când au fost vânduți la mittal
a venit cineva și-a întrebat:
bă ați văzut mortul?
și-a început să-mpartă pomană cârnați populari
cei care l-au cunoscut se certau care l-au cunoscut mai bine
unii ziceau c-a fost șofer pe bena de cereale
alții c-a fost strungar
turnau pe ciment câte-un strop de chichita

mai venea câte unul mai tânăr lua un gâl-gâl și-ntreba mai în glumă
da a murit careva?
ăla care-a adus vestea îi spunea simplu
du-te la scara unde-i secția de votare
să vezi că încă se leagănă
ăla nou turna și el pe ciment un strop de chichita
apoi întreba
da îl cunosc?
mai venea pe aici mai ales seara
era ăla slăbănog și înalt de-l striga nea petrică
doi metri

în altă parte a lumii
la bisericuța de lemn se făceau pregătiri pentru hram
enoriașii duceau steaguri cu stema arhiepiscopiei
și cd-uri cu muzică bizantină
peste drum la doamna lilica cinci polițiști
comunitari
se legănau lângă automatul de cafea
liorbăiau ceva lichid din pahare de plastic apoi își făceau cruce:
sfinte ioachim și sfântă ana
dă să avem un hram fericit și să ne pună banii pe card

toți oamenii președintelui

dis-de-dimineață
cocoșii care cîntă din toți bojocii în curtea episcopiei
par niște reflectoare rusești
iar eu ofițerul bologa
întind mîinile și-i sugrum
de parcă-aș ucide lumina

ultimul care s-a dus dintre noi
a fost gîtman taximetristul
care trezea cartierul cu hîrbul lui de passat
un zdrahon de bărbat care fusese închis în germania prin 93
cînd îmi dădea cîte-o scatoalcă în glumă
trebuia să mă țin bine de tejgheaua crîșmei
rîdea gros și-mi spunea
pulișor
numai dintr-atîta te clatini?
ce te-ai fi făcut dacă lucrai la nemții bogați
și mutai șifoniere din lemn masiv?

în ultimul timp îi crescuse o zgaibă pe gît
de slăbit tot slăbea de ziceai că se strînge ca un tub
cu pastă de dinți
vocea hodorogită venea dintr-un casetofon japonez
cu bateriile pe terminate
stătea singur în poarta spitalului și-mi cerea o țigară
pînă se-ntoarce colegul imaginar de salon
de la non-stop
îi tot ziceam gîtmane gîtmane
să nu care cumva să pleci și tu
cum a plecat cobuz
de și-a lăsat bicicleta legată de terasa crîșmei
și-o săptămînă s-au chinuit să-i taie lanțul cu flexul

și gîtman s-a dus
uni ziceau că l-au chemat în germania să execute
și restul de pușcărie
alții ziceau că s-a mutat la țară
la liniște
de fapt nimeni din cei care-au plecat dintre noi
nu zicea adevărul
cum s-a întîmplat cu panikos
pișicher cum era cipriotul a zis
că se duce în londra să vadă pe viu
parada în cinstea reginei
și-o săptămînă a tot umblat președintele de asociație
o săptămînă a tot întrebat din om în om
dacă-i mai bine să-l scoată
de la întreținere

și gîtman s-a dus
passatul cu roțile dezumflate zăcea într-o rînă
de ziceai că-i un cîine lovit
președintele de asociație lipea afișe
cu secțiile de votare
două zile oamenii au tot băut voronskaya
în cinstea zevzecului
apoi au tras la sorți cine să ia în concesiune
locul lui de parcare


niciunul din noi prea departe

femeile-n negru o tot jeleau
sărăcuța n-ar fi omorît o gînganie
făcea pomeni lua totul naturist
și tot a luat-o dumnezeu pe nedrept
la patrușase de ani
cum se lua cînd nu te aștepți
curentu’ pe vremea-mpușcatului
sărăcuța
au dus-o și la arsenie boca
ba chiar își rugase bărbatul să-și dea barba jos
că nu mai pusese lama pe față
de cînd o îngropase pe maică-sa
doamne doamne ce nedreptate
de n-ai lua și tu unul rău
care violează copii ori fură pădurile țările
doamne doamne ziceam și eu
de n-ai lua și tu adunătura asta de oameni
care spune că ești nedrept care spune
că ești un sfînt dacă ții post mergi la biserică
și faci fapte bune

dar poate au dreptate că ești nedrept
și-i iei numai pe ăia buni
ca patronul arab al unei echipe de fotbal
eu stau și m-agăț cu speranță
de orice durere oricît de mică
în sfîrșit poate-mi vine și mie sfîrșitul
dar nu
sunt atît de însingurat că pînă și diavolii se-ncuie pe dinăuntru
în iad
și protestează ca niște studenți nemulțumiți
de colegul de cameră

și cînd visez sunt atît de însingurat
că visul fuge din creierul meu
ca escobar de detenție
se făcea într-o noapte că rudele mele s-au întors
de la muncă de-afară pentru o cumătrie
părinții s-au supărat că-i eclipsasem pe toți
cu plecarea mea în armată
azi noapte mă mînca palma dreaptă
și-am visat de bine
un medic chirurg devenit și el scriitor
mi-a cumpărat două cărți am răsuflat ușurat
uite bă
și din scris se trăiește ai bani să ajungi
la cîmpulung pentru recrutare

dacă ai sta acum să-ți aduci aminte
ce-ai fi vrut să fii cînd vei crește mare
te-ai plînge și tu
sărăcuțul
ca femeile-n negru
în generală aveam un coleg cu care mă băteam pentru o fată
de ciudă că mă visam poet a început să scrie proză
în proza lui eram toți mari el preot misionar pe picior de plecare-n
zair
eu poet ratat care dimineața cotrobăie pe sub pat
după sticle

ei bine
niciunul din noi n-a ajuns prea departe
el n-a plecat în zair ci în kenya
eu nu cotrobăi pe sub pat după sticle
ci după oameni














.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!