În mână mi-a rămas o geană
Era în zbor, s-a așezat
Un cer senin mi-a desenat
În palmă.

A coborât apoi ușor
În podul palmei s-a ascuns
S-a răsucit și-a creionat
Un petec de pământ
De raze-riduri el pătruns.

O rază mare se curba
Linia vieții,
O alta o încrucișa
A bucuriei.

Doi nori ea mi-a pictat apoi
Pernuțe moi de degete
Și geana mea atunci mi-a spus:
"-Aici e viața ta de sus,
În răsărit fără apus
Fără furtuni sau ploi"

Am plâns privind la geana mea
Văzând cum vrea sa mă ridice
Ea, praf în vânt, dar cu elice
Spre-o casă dincolo de stea
De toți ce stau acum în ea,
Ferice!

Și vântul blând de dimineață
Mi-a șters tabloul desenat
De geana mea plină de viață
Dar eu de-atunci nu l-am uitat
Și l-am găsit în ochi de prunci
Ascunși cu mâinile-n nisip
Și-n mame cu riduri adânci
De osteneală-n chip.

Deși mocirla ne atinge
Pe toți, c-așa ne este scris
În bătrânețe ne îmbracă
Și ne-ar atrage într-un abis
În palma mea eu totuși am o hartă
De-un înger cu o geană desenată
Și nu mă pierd în labirintul mare
Căci am busola și spre cer - chemare .

7 mai 2022