agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-06-05 | |
aveam două părți, două capete, ca orice ață
acum sunt o funie cu un singur capăt. sunt un întreg, dar unul care nu mai conține nimic. dacă aș avea o motocicletă n-aș putea merge altfel decît pe o singură roată, o singură roată și o singură prăbușire. întreg ca o cochilie în care auzi marea dar nu mai auzi mica bătaie de inimă a scoicii. o gumă fără gust lipită sub tăblia băncii în care ai stat atunci și ai simțit că se termină lumea. odată cu bilețelul găsit de altcineva și citit în fața întregii clase. o monedă cu o singură față, o linie care nu reușește să unească două puncte. sunt patru puncte cardinale și doar busola mea are numai unul. dacă e frig, îngheț pînă la fierbere, dacă e cald lacrimile mi se fac lentile de contact. degeaba, pentru că oricum nu te văd și aerul tremură atît de tare cu mine încît îmi dă cu ro alert de cutremur în vrancea. și nu știu unde ești, dar nu ești în vrancea. sunt atît de singur că, dacă mă văd din greșeală în oglindă mă ascund sub masă. sunt atît de singur încît uit cum mă cheamă. dacă mă uit la cer, toate stelele sunt atît de moarte și putrezite încît lumina lor cade pe mine ca ceara de lumînare. oare cum ar fi fost dacă, în loc să fim noi, am fi fost oameni? să ne scoatem unul pe altul din groapă. dar am fost sculptori. și nu ca michelangelo, care îndepărta piatra nefolositoare, ci ăia care puneau tencuială peste locul gol din noi. unii ca manole, dar singuri, fără ană, fără zorile se varsă. suntem ca niște peșteri care nu devin niciodată tunel, peșteri în care am pictat doar ceea ce ne-am imaginat. pentru că nimic nu s-a întîmplat. uite, am fost ca o ață. acum o trec printr-un ac și îmi cos pleoapele. să nu uit, să nu mai văd niciodată, frumusețea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate