la infinit mă-ntreb, de ce mă simt goală fără tine

goală ca o nucă de cocos din care s-a băut apa,
s-a mâncat miezul,
coajă aruncată, deșeu supus arderii ca un cărbune
iar fumul,
fumul, pericol global,

la infinit mă-ntreb, de ce mă simt goală fără tine,
ca o cizmă aruncată pe marginea unei râpi,
în care odată se păstra sudoarea unui picior cald,

de ce mă simt ca o fântână părăsită,
ca un nor fără ploaie, pământ fără păsări,
ca un sat fără oameni,

la infinit mă-ntreb de ce mă simt goală fără tine,
ca o scoică care vrea să meargă dar nu mai poate bate din cochilii