tristețea s-a topit ca un om de zăpadă
soarele mi-a adus anotimpul iubirii
sub povara grijilor sufletul să nu cadă
zâmbetele înfloresc ca trandafirii.

mâini de lumină îmi bat la fereastră
formând un dans de umbre pe pereți
îmi astâmpăr dorul la fântâna albastră
să escaladeze iar munții semeți.

deasupra norilor să îl mângâie raze
entuziasmul soarelui să îl cuprindă
lumini optimiste să se-mpletească-n fraze
timpul ca o baladă să mă surprindă.

sălcii mi-au împrumutată freamătul estival
mereu să reflect gânduri în limpede val.