agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-07-02 | | Glasul codrului Mergeam încet prin crângul de platani Duceam în spate zeci de ani... platanii își grăiau în șoapte "Ce cată el acum în noapte"? Oare cum de înțeleg vorbirea lor ? Sunt doar un simplu trecător ! Ascult atent , nici nu știu pe ce calc dar tare îmi doresc ca să le fiu pe plac.... Să mă primească și să fiu de-al lor Să nu mai am pe lume nici un dor.... Dar, ei stau drepți și neclintiți oare ei stiu că sunt iubiți ? Trunchiurile lor sunt apropiate, crengile chiar sunt împreunate rădăcinile ce nu se văd le dau hrană și mult rod! Există și alt mod de exprimare ? Le pasă că sunt la o plimbare ? Le este frică de mine oarecum ? Sunt supărați că am găsit un drum? Ar vrea să fie singuri tot mereu ? Pasul meu le e prea greu ? De ce mă tot întreb ce ei vorbesc oricum ei sunt copaci și nu gândesc ! Dar cine știe în lumea lor cum este căci fiecare codru are o poveste și nu-i întreabă nimeni când îi taie sfârșitul poate fi într-o văpaie ! Ei pot ajunge mese, sau dulapuri cei mai slăbuți doar rafturi... Pe alții lumea îi pictează sau mobile de lux crează ! Când așchia din ei departe sare contează oare dacă-i doare ? ei nu grăiesc, doară foșnesc și nu-nțelegi ce își vorbesc ! Acum e seară , bate ușor vântul mă străduiesc să le-nțeleg cuvântul Sunt amărât și caut alinare.... mi-e clar: tot sufletul mă doare ! Sufletul meu și-al lor s-au întâlnit ! Iar eu am înțeles ce mi-au grăit ! "Fi tare...gândeștete la viața pomului și o compară cu a omului! Noi stăm pe loc în nemișcare voi va alegeți orișice cărare Și vântul și ploaia suportăm și oxigenul tot vouă vi-l dăm! Sunteți stăpâni, păreti mai tari dar noi vă slujim de mii de ani ! Ai rupt o frunză, ai rupt o floare... te-ai gândit oare că mă doare ? Ai venit să cauți mângâiere sufletul tău alinare cere... De la cine ? De la cel pe care-l tai Le rupi florile și le dai... Ar trebui să nu te ajutăm..... dară noi pe ucigaș îmbrățișăm Ne doare sufletul și ramul dar, îți recapeți printre noi elanul... Pătrunde adânc printre copaci și nu vorbi, te rog să taci.... Lasă-ne pe noi să-ți dăm putere și tot ce sufletul tău cere... Noi te primim , te-nbrățișăm Că ne ucizi.... ne facem că uităm.... ascunde-te la umbra deasă de ai dușmani să nici nu-ți pasă... Nu te preface că-ai uitat Și fără milă ne-ai tăiat.... nu ai sădit altul în al meu loc și nu îți pasă de mă bagă-n foc ! Tu vii acum și ceri alinare de la acel ce-l tai fără cruțare? Tu vi și cauți mângâiere și tot ce inima îți cere ? Învață de la noi ce din cărți nu ai citit că umbra mea te face fericit! Învață să iubești pădurea și-ncearcă să arunci securea !" OTOIPENI, 1 IULIUE 2022
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate