vor fi venind să se-încălzească în jurul pietrelor târzii
toți îngerii înfrigurați - de mâine... mai puțin cu unul
fără să vrea nu mai avea cu ce plăti chirii peste chirii
avea nevoie lumea de el să facă pe nebunul

erau aliniați de după înălțime și cheia-ceea de la gât
căzuseră pe capete în patima din aer, erau triști
trăgeau la sorți și se rugau zadarnic să nu fie coborât
niciunul dintre ei printre artiști

comedianți fără de număr
schimbaseră pe apucate între ei
garoafa morții unui bătrân mai tânăr
cu frigul florii dintre chei

și tot așa urcând încetul cu încetul spre icoană
lui DUMNEZEU i se făcu deodată milă de poet
și-l numără printre cei sfinți si-i puse o coroană
pe care scrise: să îl iubiți pe datorie - pe caiet!

( BAIA MARE, vineri, 15 iulie - al nimănui și trist ca o simbrie)