m-a îmbălsămat al crinilor nadir
nectar înmiresmat sorb din clondir
mă plimb prin grădina maicii Dumnezeie
mi-a dat și mie a fericirii aurită cheie.

calc ușor pe vârfuri greieri să nu strivesc
cuvinte luminoase în rime potrivesc
mă simt oarecum un soi de licurici
luminez și noaptea o lume cu pitici.

izvoarele-mi șoptesc să cred în codru
să am precum el un freamăt modru
splendorile gliei eu nu le rănesc
în drumurile mele fermecător doinesc.

dinspre munți răsună lieduri de caval
plutesc ca pescărușul pe albastru val.