Privim cu jind ecranul transmițător a sute de vești
fără să înțelegem, poate, că suntem toți
un banc de pești.

Dar peștii bancului simt toți
un ritm ascuns, curenți de apă….dansează ca mișcați de roți
pe-o scenă lichidă.

Divina Commedia

Oamenii își trăiesc dansul static
pe canapele confortabile
individual, absent…

Privim ecrane, apoi povestim ce privim, dezbatem știri cu apropiații.
De asta sunt apropiați
ca să avem cu cine să discutăm știrile.
Banc de pești.

Coregraful este în spatele ecranului.
Are grijă ca toți să fim în sincron: veștile dau sensul vieții, veștile dau sens rutinei.
“Mănânc și plâng. Mănânc.”

Odată cu jurnalul de dimineață intrăm în dans.

Pești.
Unii mai mici …Unii mai mari…
Vin prădătorii.
Înghit câte un banc odată dacă au noroc!

…Apoi sătui se culcă pe-o ureche
și se trezesc și ei într-o burtă mai mare…

“Ionaaaaa…!”
Mai strigă câte un bezmetic trezit.
“Ionaaaaa…!”

…Lângă un iaz mic săpat sub sălcii,
aproape de o colibă săracă din lut,
un bătrân și un copil și-au întins undițe cu fir de ață, un bold îndoit și o nuia de alun.
“Ce sunt ăștia, tataie?”
“Sunt pești. Păstrăvi.”- răspunde bătrânul mândru de întrebarea copilului.
“Au pete, tataie! Sunt frumoși! Uite cum dansează!”
…un râs cristalin se lasă dus de vânt în pletele sălciilor…

“Tataie?”
“Da.”
“Noi de ce nu suntem pești?”
“Pentru că suntem oameni”
“Și e mai bine, tataie, să fim oameni?”
“E mai bine, deh… Noi suntem mai deștepți. Noi gândim.”
“Gândim... tataie?”
“Păi da! Noi facem undițe ca să prindem și să mâncăm peștii.”

“Tataie...de ce-i mâncăm dacă sunt așa de frumoși? Uite unul mare și colorat!
Se uită la tine, tataie!”
“Hai să-l prindem!”
“Dar e prietenul meu!”
“Hai să prindem altul!”
“Și acela este prietenul meu ...E frumos...Dansează...”
“Ție nu ți-e foame?”
“Ba da…dar acum vreau să fiu păstrăv…”

Bunicul sărută creștetul capului copilului, trage undițele din apă, se ridică cu greu oftând și luându-l de mână îl duce spre colibă.

“…Înainte erau pești în toate apele…și era apă peste tot!
Tare deștept ești tu, măi Iona! Bată-te norocul să te bată! Auzi tu, să fii păstrăv acum!”

…Bătrânul zâmbește fericit, de mână cu Iona, amândoi departe de lumea dezlănțuită…

…Privim cu jind ecranul transmițător a sute de vești
fără să înțelegem, poate, că suntem toți
un banc de pești…