curg în neștire efluvii de doruri bizare
se grăbesc să ajungă la o mistică mare
amintiri ca sălciile se oglindesc în ele
vorbind de o iubire vărsată din stele.

inima sângerează ca o rană de cuțit
suspine și amaruri s-au înmulțit
parcă și cântecele au rămas în urmă
tristețea din mine nimic nu o curmă.

mă rog la Dumnezeu să fie milostiv
cu sufletul meu gonind intempestiv
își caută perechea umblând năucit
sub cerul iubirii ce parcă s-a răcit.

lacrimi de-a valma îmi inundă obrazul
până la amurg îmi voi trăi necazul.