Emancipare masculină

Când s-a-nsurat, în fragedă juneţe,
Avea doar doi covrigi uscaţi în geantă,
O şcoală grea a vieţii, fascinantă,
Şi două tatuaje îndrăzneţe.

Apoi în cariera palpitantă
De şef la Vamă, Asfaltări şi Pieţe
S-a pricopsit cu bani şi – cu francheţe –
Admite că-ntreţine şi-o amantă.

Acum pe soaţă nu o mai iubeşte, –
S-a dus şi zestrea ei, destul de mare, –
Nu este nicio şansă de-mpăcare,
Aşa că s-a gândit că-i omeneşte,
Decât s-o vadă cum se ofileşte,
S-o returneze încă-n bună stare.

Numărătoare inversă

Când nu sunt sigur ce e bunăstarea,
M-apuc şi număr banii din saltele,
Puşi deoparte pentru zile grele,
Şi asta îmi redă rapid vigoarea.

Eu nu-mi notez nimic prin carneţele
Dar, pentru că îmi place mult rigoarea,
Când nu sunt sigur ce e bunăstarea,
M-apuc şi număr banii din saltele.

E drept că unii-mi fac evaluarea
Uitându-se în conturile mele,
Ca astrologii-n zodii şi în stele,
Iar un Berbec îmi dă şi confirmarea,
Când nu sunt sigur ce e bunăstarea.