Bătrânii ... de la sate


Uitați de neamuri și de soartă
cei bătrânei prin sate stau ...
A fost cândva familia toată
acuma singuriei erau !

Copii, nepoți, neveste și cumnate
e mare neamul acuma risipit
e greu să-i mai aduci la sate
oricât de mult ai fi dorit !

Tot încercau să-i mai adune
măcar la sărbători să vină
câte ceva poate c-aveau a spune
poate stăteau la masă sau la cină !

Mai vin prin vara doar nepoții
dar , tot pe fugă stau mereu
nu te poți pune-n contra sorții
și traiul e din ce în ce mai greu !

Copiii pleacă în zbor cu avioane
prin strainățile frumoase
și nu le poți nimica spune
căci sunt departe în cele case !

Nici timp nu au ca să vorbească
căci viața lor e diferită
bătrâni ar vrea să povestească
dar nora , totdeauna e grăbită !

"O să venim la toamnă iar
ne adunați și nouă ceva roade
ce aveți p-acolo prin hambar ...
Noi știm ca pe la voi găsim de toate ..."

Dar, ce-i mai doare nu-i întreabă
nici dacă vor să îi luați la voi ...
"Ei au într-una multă treabă
Pe lângă casă și-n zăvoi !"

Când câte unul de tot pleacă ,
fără să stiți pe unde l-a durut
atuncea dorul va apucă
va vaitați ca n-ați știut ...

Căci "Buni" nu spunea nimica
nici "Bubu" nu se prea plângea
era plăpândă mititica
dar, asta nimeni nu vedea ...

Ei în pământ se întorc cu toți
în glia care i-a hrănit
și chiar de nu își văd nepoți
ei știu ce tare i-au iubit !

Otopeni, 22 septembrie 2022