Tatăl meu nu a fost niciodată bătrân,
Nu a spus că tinerii nu mai au respect
Și că lumea se prăbușește.
Tatăl meu nu l-a păcălit pe Dumnezeu,
Nu s-a agățat cu dinții de viață,
El a văzut apusul
Că pe un nou răsărit.
Tatăl meu a făcut și bune și rele,
A crezut mereu în oameni
Și a plâns atunci când a realizat
Că sinceritatea poate ucide.
Tatăl meu a purtat un roman nescris
În inimă
Pe care a ales să mi-l dăruiască mie
În sute de lacrimi neplânse
Ce au devenit sute de poezii.
Tatăl meu este acum un înger,
Cu părul negru și ochii căprui
Și zâmbește atunci când vede
Că moștenirea lui
A fost dusă mai departe!