apus de stele în cerul gri
privesc în gol nedumerit
cum trece o altă anostă zi
în care tu n-ai mai venit

o ceață însoțește orașul
cu frigul ce bântuie pe străzi
soldații triști își fac marșul
iar în oraș e plin de gărzi

cât de meschin să fie timpul
barbar, nomad fără conștiință
mult a trecut, ți-am uitat chipul
și sunt lipsit de orice silință