Judecata

Mă uit cu teamă
prin colțuri de cameră.
Văd chipuri răvășite
de doruri ne-mplinite.

Văd chipuri fără nume
ce parcă vor a spune
Ce multe știu de mine,
și vor să-mi fie acum rușine!

Mă înconjoară toate
și simt că nu se poate
să nu le bag în seamă
să zic că nu mie temă!

Ce vor de la mine?
Ele cred că mie rușine
de fapte ce-am făcut
de gânduri ce-am avut?

E ceas de judecată
se știe orice faptă;
mă înconjoară toate
și vor răspuns la fapte.

Stau tremurând în centru
nu știu dacă am dreptu
să-mi apăr viața toată
fără să scap vreo faptă!

Din patru colțuri vin spre mine
eu stau în mijloc, mi-e rușine ;
cu ce să-ncep și ce să spun
motive nu pot să adun.

Nu pot găsi justificare
la viața dusă-n desfătare!
Nu pot găsi motive bune
la tot ce am făcut pe lume!

Și cercul încet, încet se strânge
și aerul nu-mi mai ajunge...
Întid spre mine brațe ferme
aș vrea să mă ascund sub perne!

Dar, nu se poate, totul e-n zadar
mă înconjoară, fac hotar,
n-am încotro sunt un nucleu
ei se-nvrtesc în jurul meu...

Mă simt din ce în ce mai slab
mie teamă să vorbesc în van.
Mie frică de necunoscut
nu pot să recunosc ce am făcut...

Mă tot gândesc cum să încep
povestea mea să o concep
să pară cât mai minunată
să-mi pară viața nepătată...

Mă uit la cei ce mă-ncojoară
și parcă azi e prima oară
când înțeleg că n-am scăpare
și inima și sufletul mă doare!

Încep să povestesc cu teamă
și frica iata se destramă.....
Le spun ușor ce am făcut
de când mă știu, de la-nceput...

Nu pot să judec foarte bine
ce am făcut. De ce îmi e rușine?
Privesc pe cei ce mă-ncojoară
oare-i văd astăzi prima oară?

Nici unul nu privește blând
Se strânge cercul rând pe rând
privirile sunt reci, necruțătoare.
Greșitam multe în viață oare?


Mă fac din ce în ce mai mic
mă ghemuiesc mă strâng un pic
aș vrea să par neînsemnat
să nu-mi găsească vreun păcat...

Nu am scăpare, asta-i clar
și tot încerc și e-n zadar....
Mă fac mai mic, mă ghemuiesc
degeaba ... soluții nu găsesc...

M-am hotărît ! Tot voi spune
de la-nceput , și chiar pe nume
ce fapte rele sau bune am făcut
ce gânduri curate sau nu , am avut!

Mă ridic, devin din ce în ce mai mare
"O să-mi dați cu toți ascultare !
Am trăit cum am putut
și am făcut precum am vrut !"

Și simt cum cresc din ce în ce mai mare
puternic este glasul , pot să vorbesc mai tare.
Necruțătorii strânși în jurul meu așteaptă
să judece ei faptă cu faptă ...

"A fost frumoasă viața mea
și mă mândresc acum cu ea.
S-o credeți voi ce judecați acum
că aș alege un alt drum!"

"Plecați voi spirite departe
nu credeți că le știți pe toate!
De-ar fi să mă mai nasc odată
aceeași viață aș duce încodată !”

Otopeni , 21 mai 2006