iarna-i îmbrăcată în mantie de ceață
e postul plăcerilor cu aromă de tămâie
e vremea când colinde se învață
protejați de Luna cu chip de lămâie.

luceafărul iubirii razele își ninge
peste cărările de cuvânt plămădite
încă freamătă suspină și plânge
pentru miile de inimi îngrădite.

cad iar perseide- stele fără vină
peste visuri să le dea mângâiere
să se ridice din sinistra tină
deasupra obiceiurilor aspre severe.

în post și rugăciune timpul trece
peste lume se așterne ceața rece.