Întrebări ...întrebări ...


S-au dus încet, încet , aproape toți ,
bunici , părinți , prieteni , chiar nepoți !
Fiecare pe drumul ce l-a ales
sau pe cel pe care a fost trimes ...

Mai sunt așa putini pe lângă mine
uneori chiar mi-e rușine ...
De ce uni mai tineri au plecat ?
și de ce eu pe loc am stat ?!

Ei nu sunt duși , sunt doar plecați
au mers spre rădăcini de lacrimi udați ...
Au mers sperând că se vor întâlni
cu a-lor înaintași , împreună vor fi !

O ! Doamne dar, de ce nu pot să ne spună
dacă “acolo” e o lume mai bună ?
De ce nu pot să povestească
unde ar fi mai bine să trăiască ?

Daca-am ști că-acolo e mai bine
n-am grăbi , nimic nu ne-ar reține ...
Dacă-am ști că-acolo e mai greu
am vrea să trăim aici mereu !

Dar daca totul e așa bine conceput
de ce nu putem să știm de la-nceput
și să plecam cu cântece și flori
și să petrecem ca de sărbători ?

Ar zice câte unul care ne cunoaște :
ființa asta nu știe ce face !
Cum să plecam cu cântece și flori ?
O Doamne ! Parcă mă trec fiori !

Să ne bucurăm că-n tinerețe am plecat ?
să fim convinși cu toții c-ar fi păcat
să plângă și să jelească
pe cei ce nu vor să mai trăiască !

Domnul ne-a dat zile minunate
dar noi nu știm să le prețuim pe toate !
Ne este frică de necunoscut ?
Sau nu știm ce trebuie făcut ?

Dilema este foarte mare
nu poate fi mulțumit fiecare !
O hotărâre nu poate nimeni să dea
nemulțumit tot va fi careva !

Mai bine e să rămână cum a fost dat
Desi nimeni n-a fost întrebat
e o lege a firii ce toți o respectăm
vrem nu vrem , când trebuie plecăm !

Otopeni, 21 octombrie 2022