prefer ceaiul exotic
vreau flori în păr prin aerul
de septembrie
se scriu poeme
mici acolade albastre

am zilnic în fața
ochilor au o sălbăticie
decât în alte ținuturi
yerba maté si tetley
tabieturi fara voie

aburi făpturi se-nfiripă
şi copacul de ceai
până apa fierbinte
o torn peste frunza
uscată în ceaşcă

minutele trec
şi mirosul intră
sub piele prin pori
pătrund particule fine
inimi fără hotare

cu nesaţ sorb licoarea
fierbinte aroma
topeşte pe coli rămân
scrise neuitările clipei
cu cerneală albastră

păstrat în golul ceştilor
cântecul apei când fierbe
mă îmbie să aleg
între ceaiuri pe cel verde
să-mi încălzesc ... palmele şi sufletul