agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-03-29 | |
Pe stafia crăcii de cais
nu mai sunt deloc glorii florale în acest an A amputat-o urât primăvara trecută un nepriceput tăietor până-aproape de inimă Stai i-am zis dacă te mai prind te las pe tine fără-un membru Cu mâna a prins și harști a lăsat un ciot jumătate de pom Caisul mutilat de război tot a rodit al doilea an consecutiv în vara trecută caise mari de-un deget inelar sau arătător le-am cules le-am mâncat cu familia-n stațiune Acum iarăși înflorit așteaptă să fie dorit de albine în jumătatea nevătămată * Frunzele-n mănunchiurile mugurilor dintr-un prun de anul trecut cumpărat de mine de la un hipermarket au ieșit peste tot Pe sub tavan târât și înverzit îi stă vârful exotic desprins pe balconul meu — se va chema noul zeu Șarpele-cu-două-prune-n-cap Pe-acest prun din ghiveci n-am acceptat să-l sădesc în curtea blocului ca pe-un șoim al patriei de tuns — se udă-n sânge de insecte singur oricum îi prevăd alt viitor fie puțin mai bun fie mult mai prost să nu fie și el la fel de amputat în așteptări de s-ar decide "M-aș putea usca singur" Din tulpina sa subțire prăjină deja vor să crească la înălțime viguroase crenguțe cine știe ce se poate alege până la urmă de bloc și de drum ** În schimb ninsoarea mieilor de astăzi pe la sfârșitul lui Marte o curma acel ceva ce-a început anul trecut — războiul plesnetu-n plânset alb cotidian al naturii pe-obrajii vieții Prea mulți miei căzuți în marea stepă prea mulți fulgi topiți *** Instantaneu îngeri mai cad nevăzut se culcă în verde se îngroapă Am fotografiat stele albe-n magnoliu fără basca spaniolă de plută pe cap le dădeam onoru-n tăcere în timp ce după ultima ninsoare reîncepuse ca ieri să plouă Am privit aproape toate petalele cartierului meu puțin cam degerat pe drumul meu lung către casă azi doar în cămașă covoare pointiliste Foilor roz de magnoliu roșu să știți voi că mă las albit pe la tâmple de corcoduși, vișini În legănate căderi acoperiți-mă ca pe-un câine maidanez cândva ucis în București de-atâtea vegetale neumane splendori
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate