agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-03-30 | | Frumoasa Soraya obosită ajunge acasă, Pantofii cu tocuri lungi pe trepte îi apasă- Însângerata lor culoare prin noapte străluceşte! Vecinul-Un preot de după draperii pândeşte... Treaz fiind în neguri-Scăldat în rugăciuni Văzând diavolița îşi face cruce, plecăciuni; Carnală-nfiorare dintr-o involuntară ispită! Cruciulița pe stern îl arde, inima-i palpită...
Tulburarea îl cuprinde! Nu vrea să se mai culce... -Ah! Minune de femeie te-aş face preoteasă Să-mi luminezi altarul din suflet şi din casă!
Dimineața îşi trimite tainic ai iubirii spori... Guguştiucii se-alintă gângurind versete Despre primăvară, dragoste, foamete, sete.
Gândurile verzi dispar sau devin mai coapte... Poate ar fi mai bine dacă-ar sta în pom Dar gândul este mărul ce-l tulbură pe om! ........................... Licuri de lumină în odăiță încep să se joace, O rază tremurândă o mângâie uşor... O place! Soraya suspină... Încearcă suav s-o alunge, Apoi încet vrea s-o prindă dar n-o mai ajunge...
Tangoul cu ritmul auriu o cuprinde pe mândruță. Cu trupul gol se-ntinde... Atinge dimineața, Se-mbracă doar cu sine- Îndrăgindu-şi viața!
Spre anii bătrâneții chiar nu are vre-o grabă; Diamantic prin casă îi străluce tulpina de zeiță Ce prin sânge şi în suflet îşi caută-o cheiță...
Sânii îi sărută dulce mușcata aflată-n glastră, Apoi de după perdeaua cea fină de mătase Priveşte pe stradă prin genele-i sfioase.
Prin aer plutesc vecernii pornite ca din clopot; -Privirea-i ațintită demult spre a mea căsuță... Cred că mă place-Poate i-am căzut drăguță!
Mulțimi pe trotuare spre muncă se grăbesc; Un stol de porumbei se vântură în roate, roate... Aerul primăverii lin în pene li se zbate!
Cu grijă căutându-şi drumul spre tainicul locaş, Smeritul preot cuprins acum de fireşti tulburări Îl chinuie în gânduri pe Dumnezeu cu întrebări:
Crezi că pot să-mi mântui al castității jurământ? Nu pot să-mi iau de soață decât o pură floare Dar sufletu-mi arde spre fata ce căzută-mi pare...
Care prin trufie şi patimi Te-au făcut să sângeri? Iubesc Doamne-Un înger cu virtuțile decăzute Sau puritatea-i ascunsă în nimburi nevăzute?
Mâinecile de la rasa îi lunecă uşor spre coate Când palmele-i delicate se strâng în rugăciune: ,,Tatăl Nostru" prin buzele-i neprihănite-l spune...
Doar un curcubeu firav prin vitralii trece; Scânteia dintr-un foc poate răspândi scântei Ce tremură umbrele din gânduri şi lumină idei...
Revizuit: 30.03.2023
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate