agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-05-21 | | Voi arăta ca un bătrân cerșind senilitatea Sau ca nebunul prins ce-și cere libertatea, Atunci când trist și prăbușit în suferință Îmi voi cerși spășit la poarta ta eternitatea? Mă privesc în oglindă fără să mă înțeleg Și sufăr, deoarece azi mai mult ca oricând Nu mai am privilegiul de a mă abandona În brațele maladive și hidoase ale morții. Palmele vieții nu m-au îndobitocit Și nici nu au lăsat urme pe obrajii mei, Le-am simțit doar ca o durere imensă La primele răni apărute înăuntrul meu. Înțelepciunea am câștigat-o prin suferință, Rănile care cândva îmi păreau dureroase Au devenit cu trecerea lungă a timpului Un album memorabil plin cu lecții de viață. Anii ce îmi poartă ființa sunt prea scumpi, Iar zestrea strânsă prin parcurgerea lor Mă obligă să mai rătăcesc în viață Cu unicul scop de a medita pe cei tineri. Învățătura care cândva îmi părea inutilă A devenit o singură și neprețuită monedă Cu care pot cumpăra respectul cuvenit Unui biet bătrân sentimental ca mine. Dar oricâtă vitalitate aș avea în ființă Pare prea puțină în fața tinerilor zgomotoși Care zumzăie neîncetat pe lângă mine Ca un roi de albine în câmpul cu flori. Ani de zile am așteptat clipa plecării, Însă azi am renunțat să mă mai plâng, Chiar dacă oasele își scârțâie durerea, Mai zăbovesc cu mintea mea pe drum. Dar constatând că sunt tot mai aproape De ceea ce rânjind îi spunem moarte, Am devenit mai viu ca niciodată În demnitatea mea de muritor de rând. Mi-am suportat făptura atât cât a trebuit, De-acum îmi voi lepăda aroganța științei Și voi primi cu stoicism pedeapsa morții Cu zâmbetul grațios de muritor împlinit. Cu ce culoare vei picta, Doamne, cerul, În ziua când vei hotărî să mor Și câte stele se vor strânge La căpătâiul meu în noaptea când voi muri?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate