când te întorci acasă
cerul ți se pare lăsat mai aproape
iederă albastră și blândă
înfășându-te ca prima oară

pereții odăii
îți vin precum o cămașă de nuntă
părinții
și ei aplecați
pentru un sărut umbrei-tale-copil
îți par de neînțeles mai mici

când te întorci acasă
vii în trupul dintâi lepădat
cu prea multă ușurință
vii într-un basm trăit în care
lumea largă își are începutul
la fel și uimirea, mirajul plecării
pentru o viață ce-ți pare acum a altuia

aici
firele de iarbă tremură altfel
gustul bucatelor trezește liturgic
curățenia duhului tău irosit
până și ulițele par cât pasul
ce-ți amintește prima zi de școală

când te întorci acasă
nicio casă nu mai are acest nume
le poți spune doar locuințe, săli de așteptare
urzeli amăgitoare neostoind dorul

acasă rămâne o lacrimă nesăvârșită
pe obrazul cel mai curat al ființei tale
astupat cu vremea și ispitele cărora le-ai răspuns
în căutări zadarnice

ca la urmă
acum
când te întorci în această bună zi acasă
prinzi taina lui Bună Ziua
rostit de atâtea ori fără destul înțeles

nu părinții, nici lucrurile au scăzut
micșorându-se alarmant
nici nu ai crescut pe cât pari
ci doar tu-copilul retrăiești distanțele
absențelor tale

și dintr-odată uiți orice alte locuri în care
ai cheltuit turta amarnică a vremii date
să ai de drum în viață

te sărută umbra-mamă, umbra-tată
și parcă nu pe tine
ci pe nuntașii muți ai rătăcirii
care țâșnesc din trupul tău a iertare

când te întorci acasă și simți cu tărie
iminența altei plecări -
ai acolo agoniseli, o altă viață și cine mai știe...
înseamnă că ai ales să lepezi cămașa vie
iedera, tremurul firului-Cer
pe atâtea neîmpăcări
îți iei umbra-cruce-copil și
o îmbătrânești
aiurea