agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-06 | |
natură moartă
cu stânjenei galbeni și un zâmbet venit de departe, un fel de zmeu adus de briza unui dor &/ câteva petale aurii- nu știu de unde-s picate, dau o aromă specială ceaiului preparat de tine. oaze cu stănci plutitoare- ascunse de ochiul aburit de frustrări, decupează umbra înstrăinatului, obligând spectatorii, să privească dincolo de ego-ul lor. &/ aproape de mine, un țânțar se zbate-n plasa unui păianjen… în această mlaștină cu nisipuri mișcătoare, ne simțim speciali pentru că purtăm pantofi din piele de șarpe și sub borurile unei pălării din paie, privim perspectiva caleidoscopică, mereu schimbătoare. mergem înconvoiați, poate prindem vreun os, aruncat câinilor. &/ mai sus, pe cumpana fântânii, soarele se rostogoleste-n ciutură. ambiții condimentate cu manipulări, orgolii ornate cu false mărturisiri, pun la bătaie, la roata norocului , libertatea-ncătușată cu lanțuri de aur. pasiunea dătătoare de aripi, devine treptat obsesie distrugătoare. &/ uimiți vom vedea , prin crăpăturile ușii, consecințele faptelor noastre . undeva, pe-o insulă a pictorului Tofanelli, timpul își oglindește fragilitatea în zborul pasărilor care ating asimptotic nemărginirea. privind prin ochiul amintirilor, decorăm liniștea tremurătoare, cu triluri de privighetori, ori, cu duioșia unei îmbrățișări... &/ acel gust plăcut al onestității, însuflețitor de-nalte aspirații, îl simțim pe buze prin galeria unor pictori naivi, ne trezim brusc- ca după o ploaie torențială de vară; scuturați din toate încheieturile de bucuria copilăriei, copleșitoare, neîntinată de lăcomii. fără fundal, fără distanțe sau umbre... un contur bine definit al vieții eterne. &/ asa cum în atomizata singurătate duhul rugăciunii restaurează unitatea ființei umane. artă neagră-magia banilor dezlănțuită prin sângerări de inimi, tapetează treptele templului, transformând incidența contrariilor în puncte de suspunsie. &/ în larg, coboară ceața mută, oarbă purtând între faldurile ei suflarea neputinței. la porți, o parte din portărei au plecat în vacanțe exotice, alții, dorm somnul de veci. tradiții, sceptre și mitre-s aruncate-n noroi; războiul-motiv de a acoperi urâciunea, garnisit cu catastrofe climatice, schimbă valuta. &/ poză de familie înrămată-n speranțe deșarte, o floare sălbatică în mijlocul dunelor. orașul, bântuit de vedenii, se ridică deasupra talazuilor disperării. pășind pe vestigiile vechilor regi ai pământului, orașul bântuit de vedenii, se retrage-n lumea misterioasă a lui Rene Magritte, pentru a-și tămădui fricile. &/ lumea se-nvârte dupa un nou ax înclinat în favoarea prinților rătăcitori. umbrele de iunie- pe zidurile caselor din livada cu vișini, limpezesc aducerile-aminte. ticăitul ceasului poartă-n cârcă tărășenii sibilice; destine scufundate-n apele-nvolburate ale viitorului. nimic în urmă. "viață a trecut, de parcă nu am trăit" &/ acum , încă mai picură, fulgerele, asemenea limbilor de foc, descoperă căile; întoarcere spre izvorul iubirii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate