iubirea-i răspândită ca lumina solară,
transcende în cântec sublim de saxofon,
generează în oameni fericirea seculară,
cu visuri multiforme fără de plafon.

iubirea mai prețioasă decât diamantul
strălucește pe chipul fără de rumoare,
omul cu iubire își plătește talantul,
este energia care niciodată nu moare.

omul fără iubire este o nulitate,
nu se află pe frecvență cu Dumnezeu,
cu o viață promiscuă fără calitate,
se zbate în junglă ca un cimpanzeu.

iubirea a transformat infernul în rai
panaceu divin necesar oricărui trai.