agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-11 | |
De când mă știu călător prin munții agoniei
dintre Meridionali și Orientali, dacă veniți echipați corespunzător, ne vom drumeți, vă veți face plăcuți însoțitori de drum când acceptați să fiți tutuiți, nu rigizi, protocolar înțepeniți pe veci precum morții-vii, cu mișcări dezordonate prin văzduh noaptea, ziua prin racle, eu unul, de când mă știu, n-am vizualizat poemele dealurilor, masivelor niciodată, eu stau și le cuprind vietăților lirice doar parfumul iute, ispititor, le frâng între degete, le trag pe nas arome, alte subtilități decât alții Cum a trecut poema bună a lăsat o dâră de feromoni,... m-a făcut s-o agăț, s-o opresc, să o mângâi pe umăr, s-o îngân în văzul tuturor să-i apăs ușor locul de unde ieșeau feromonii, fie gâtul asudat, fie glasul asumat, fie ceafa cu părul zburlit, ras, cum o fi, fie să pipăi imaginar și să iau o mostră aeriană foarte adânc, până în piept sursei adormite ca-n Suskind — doar nu păr capilar, scalp sau... să-i cotrobăi în alte zone ca un pervers Le-am dat numai târcoale fără să mă fac observat, cred, subrațelor mai tunse, ori cu păr transpirat de orice nuanță a castanilor, maronul de la bej-gălbui la antracit, chiar mi-am zis "iată subsuoara cu cei mai mulți feromoni poetici, de aici pute bine arta, se-aude duios de sălbatic aria forestieră netăiată, hai să-i văd acum zâmbetul, în sfârșit, pa, artă, bine că ți-am zărit... spatele, bine că nu am văzut ce față ai, cuvintele tale îmi ațâță nările" Un poem, balada de-un Ciprian, o poemă sau "Rapsodia română" de G.Enescu miroase cumva, din lift simți ceva, miraculos este că pe masivul Țagla, spre mănăstirea Bucium dinspre Sebeșul Brașovului am simțit parfum uman sau feromonii mamiferelor cu inimi de artiști chiar populari, anonimi până și pe la cotiturile drumurilor — trecuseră pe acolo, garantat, niște suflete de poeți, siluete sincere, nădușite, nici Sâmbăta de Sus nu-i departe de cele două troițe, râși boemi, pisici sălbatice nurii, scroafe de mistreți și masculi urși ca Balu s-au dat persistent noaptea, se tot dau în zori prin ferigi, flori, iarbă umedă și ciuperci, își amestecă feromonii cu dârele persistente ce au fost și ale maimuțelor în pleistocen, de pildă G. Blacky, cea mai mare și roșcată maimuță antropomorfă, cea mai mare primată din câte au fost, un Gigantopythecus* cu plete mari peste tot și zbieratul poetic prin Sudul Chinei, Indonezia, Vietnam, Thailanda, Malaezia Am simțit în pădurea spre Bucium și feromonii lui Arsenie Boca, vânjos și frumos bărbat pictor și clarvăzător poet până la moarte — nu se poate, ale sale erau urmele nespălării sfinte a grației, el a lăsat urme fine până la noi până și pe stampele cojilor arborilor, până și în cele mai putrezite, de dedesubt foi Cred că am găsi smocuri și alte resturi mumificate ale altor G. Blacky, rudă cu neanderthalienii peșterilor noastre și prin pământul pădurilor și munților noștri, din vremurile când neamul nostru era uriaș, nedifernțiat de niciun alt neam și trăia prin Thetis ori Marea Sarmatică, în lagune dintr-un arhipeleag
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate