Dintr-o datorie de glie prea frumoasă
de la Mama Natură de când e ea glie,
ținută ca lege
precum ochii galbeni-verzi
din orbitele
râșilor legendarului Lyncos,
regele scit vrăjit,
ne păstrăm resursele cel mai mult
dintr-o mare iubire
dată de mult timp ca izvor nesfârșit,
să ne fie redată și-ntr-o Coloană, a Apei Vii,
axis mundi
de către Constantin Brâncuși

Astăzi e marea sărbătoare a pământului
udat de sus,
o zi din an
consacrată profetului răpit la cer, Ilie,
fratele din Vechiul Testament ce va veni
la sfârșitul vremii ca să pătimească
împreună cu Enoh pentru mărturia
pecetluirii frunților apostaților cu semn
de-un oribil ochi satanic,
după cum și el, Ilie, a înconjurat jertfa
sa către Dumnezeu său unic cu apă și totuși,
în fața preoților farsei lui Baal, doar ea,
din inimă curată, a luat foc, a ars c-un bun miros

Ilie, frate în carul zilei și-n carele
altei vederi noapte de noapte pe boltă
este cuvântul împotriva idolatrilor până astăzi,
contra vânătorilor din lume ce-au pus la argăsit
pielea leului invincibil
al naturii sălbatice, protejate în dar,
agriculturii înțelepte,
apiculturii fără minciuni, zăhărel,
zootehniei pastorale cu rost, nu ca la balamuc
în India, America de Sud, cu defrișări necurmate

Pe canicule infernale,
profeții mari și mici
aproape se văd ca plutiri
de extratereștri pe pământuri uscate
în efectul optic de aer
încins fără umiditate Fata Morgana Europa
călare pe-un taur răpitor în Egee

Europa a fost și mai e
o asiatică în trupul său mult râvnit — vara
Africa o ia ca un mare demon în primire,
civilizația fostă colonialistă a Apusului
va decădea an de an tot mai mult
până se va prăbuși ca Turnul Babel,
va semăna c-o Atlantidă
plesnită pe dedesubt de-un imens cataclism