și-am să mă explic
și-am să mă explic
pe jos mergeam
calul după mine
după el doar praful
că așa-i viața omului
a învățat să se roage
să se roage
altceva nu-i de nevoie

așa era viața pe atunci,
la țară ne rugam să plouă,
la oraș, să nu plouă

era de ajuns să punem mobila în mijlocul camerei,
să zugrăvim pereții cu alt model,
în altă culoare,
straturi care ne măsurau zilele,
la fel cum măsoară inelele viața copacului

și mobila o așezam altfel
gata! casa era nouă

doar tavanul era veșnic nemulțumit
de fiecare dată când ploua, el plângea;
atunci intra pofta de abstractizare în noi
și mobilam casa cu ligheane, oale și găleți

reafirmam credința învierii primăvara
sau mergeam cu colinda
bucuroși de zăpadă
că iarna ne rugam să ningă la oraș
și să nu viscolească la țară

alb de zăpadă
alb în straturi
zăpada în straturi
în straturi
inele rătăcite în noi
în straturi
pașii adânci
pașii adânci
calul s-a dus
demult s-a dus
în urmă nimic
nimic peste urme