o linişte

ca o pădure visând

o voce-ancestrală

în mine vibrând

o rană umplută

cu cer şi pământ

o dragoste

ca un blestem şi descânt

o umbră ce murmură

dorul răsfrânt

o lespede care

mi-e-acoperământ

un foc reaprins

de-amăgirile mele

un chip ce se sparge-n

puzderii de stele

un nou răsărit care vrea

să mă-mbete

un alt asfinţit

peste suflet pecete

o punere-n scenă

a fostelor zile

ce viaţă frumoasă

avut-ai, copile!

o nouă poveste

cu-acelaşi final

e valul de spumă

ce-ajunge la mal

pe-altarul iubirii

sunt alte jertfiri

la corzile harpei

vă cânt amintiri

un gând, un cuvânt

o mică magie

renaşti în inima mea

poezie!