agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-13 | |
nici măcar norii ploii de safir nu mă simt când vin
(1) . niciun safir pe cerul iernii nu te-nvață prietenă de-o viață să mă simți . extazul din tuleii ierbii prin a cărnii-mpietrire însă da . mă cunoști acum primăvara suflă-un lied urechilor tale calde după tălpile mele goale și murdare . cuvintele mult așteptate tiptil tiptil tiptil păsări pe lac deșteaptă . (2) . mă cucerești inuman c-un jind mă cumperi de pe-un nailon . sunt piatra lunii și-am tot stat până să mă prinzi atârnat peste o improvizată pe trotuar tarabă la brașov prin centrul vechi în trupul afumat din biserica neagră parcă sculptat ca o pasăre de pradă . mă zdrobești fin în mii și mii de stropi nevăzuți ploaie de februarie mă atârni apoi de gâtul tău . mă dedic și eu cum pot în chip de mică lumină inspirației ce noaptea iarăși te animă . tot ceea ce-am văzut într-un caiet din mintea ta presumar creator al neodihnei pe veci va sta întipărit pe marginile lunii de piatră unii o văd o admiră o pot lăsa oricând să le intre și-n casă . 3) . prea anost cer al zilei mă simt și azi un idiot bine totuși că-mi dau seama la timp cad din cer plouă cu sufletul meu jad al lunii alt prăpăd într-un lung canal și-n tot întinsul zidului chinezesc în șanțuri și în inundate văi cu dispăruții deținuți ce încă n-au secat și încă nu și-au dărâmat în piepturi apele răsfrânte ci dăinuie aproape neschimbați mai vii decât blestemele . (4) . aș lovi de unde-aș putea exteriorul camerei unde te afli să fac mai multe ferestre să-mi distrug atâtea... nelăsate amprente din incongruentele pricini să constat eu nu sunt eu decât de tine în cuvinte porționat rupt precum lipia-n fărâmițe la vrăbii șchioape turturele singure pe moarte și la corbii cei mai orbi . nu înțeleg nimic tac și te ascult prietenă nevăzută și neauzită-a mea învăță-mă că am uitat destul drumul scriitorilor . de vreme ce zdruncina așa de tare rădvanul în care venea ion ghica de la iași la bucurești nu se lăsa ușor el nu se scufunda în râul cel cumplit umflat îl scoteau din mizeriile veacurilor salvatorii precum cel de sus al zilei mirele lumii își continuă calea spre logodna cea stranie . fără vreme-aș vrea în poieni să-ți vin ca ion pillat pe argeșul din părul tău c-un singur scop să-ți cutreier dinadins crângurile dragi luând-o prin argeș mai în jos până în olt grăbit din vii să ne trezim în morți și încă-n neuscate lăsări de sânge crame în care doarme-n veci pierdut al tău chip neînghețat fin ametist
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate